În data de 30 martie 2014, o echipă formată din reprezentanÅ£ii Muzeului NaÅ£ional al CarpaÅ£ilor Răsăriteni (MNCR), Universităţii „Valahia” din TârgoviÅŸte (UVT), Primăria Comunei Barcani ÅŸi DirecÅ£ia JudeÅ£eană pentru Cultură DâmboviÅ£a (DJC DB), au organizat o excursie documentară la situl paleolitic de la Constanda-LădăuÅ£i, com. Barcani, jud. Covasna.

            Excursia a fost organizată în cadrul programului de cercetare arheologică al MNCR ÅŸi UVT în zona Depresiunii Întorsura Buzăului, în vederea identificării, localizării ÅŸi documentării sitului paleolitic de la Constanda-LădăuÅ£i, com. Barcani, jud. Covasna, ÅŸi a avut ca participanÅ£i: 15 studenÅ£i de la UVT- specializările Istorie ÅŸi Geografie, alături de cadrele didactice universitare: dr. Marian Cosac ÅŸi dr. Georghe Murătoreanu, Alexandru Radu- reprezentant al DirecÅ£iei JudeÅ£ene pentru Cultură DâmboviÅ£a, ÅŸi Dan Buzea- reprezentant al MNCR.

            Situl arheologic Costanda-LădăuÅ£i, comuna Barcani, este inclus în Repertoriul Arheologic NaÅ£ional (cod. RAN: 63651.01), în Lista Monumentelor Istorice (LMI-2010: CV-I-s-B-13040) ÅŸi este bine cunoscut în literatura arheologică naÅ£ională ÅŸi internaÅ£ională, datorită descoperirii unor aÅŸezări de tip atelier, specializate în cioplirea silexului (cremene).

            Situl paleolitic de la Costanda-LădăuÅ£i, comuna Barcani, este amplasat la contactul dintre MunÅ£ii Întorsurii (la Nord) ÅŸi Depresiunea Întorsura Buzăului (la Sud), la o altitudine absolută de aproximativ 750 m, pe Dealul BorÅŸoÅŸ, într-o largă înÅŸeuare care permite legătura directă între localitatea LădăuÅ£i ÅŸi casele relativ izolate de pe valea AlmaÅŸului.

            AÅŸezarea beneficiază de o bună vizibilitate asupra munÅ£ilor din sudul depresiunii– MunÅ£ii Siriu ÅŸi MunÅ£ii CiucaÅŸ- Zăganu, precum ÅŸi asupra unei bune părÅ£i a Depresiunii Întorsura Buzăului. Acest lucru împreună cu apropierea de două surse importante de apă (valea LădăuÅ£i ÅŸi valea AlmaÅŸului), suprafaÅ£a aproximativ orizontală ÅŸi existenÅ£a unor resurse importante de silex au fost premisele favorabile instalării sezoniere, a unor comunităţi paleolitice. În prezent, chiar dacă suprafaÅ£a sitului este afectată de lucrările agricole, se pot găsi, încă, numeroase fragmente de silex, materie primă folosită în perioada paleolitică la realizarea uneltelor.

            Silexul este o rocă silicioasă foarte dură, de culoare cenuÅŸie, gălbuie sau brună, cunoscută în literatură sub numele de cremene. El se găseÅŸte în zonă sub forma unei  pietre albe, noduroase, însă, odată spart, arată asemenea unei sticle de culoare neagră sau brună, dar cu o duritate mult mai mare.      Descoperirea silexului ÅŸi a tehnicii lamelare de cioplire a pietrei au ajutat comunităţile umane din paleolitic (gr. Palaios= vechi, lithos= piatră) sau epoca veche a pietrei, să progreseze, exploatând din ce în ce mai eficient resursele naturale. Dacă pescuitul, culesul ÅŸi vânătoarea au jucat un rol esenÅ£ial în supravieÅ£uirea omului de-a lungul întregii perioade a epocii pietrei, paleoliticul superior marchează dezvoltarea inteligenÅ£ei umane ÅŸi creÅŸterea capacităţii de creaÅ£ie, prin apariÅ£ia unor adevărate ateliere de cioplire a pietrei, în special a silexului, ÅŸi a variatelor tehnici de folosire a uneltelor din piatră. Astfel de ateliere s-au descoperit la Ripiceni ÅŸi Mitoc (jud. BotoÅŸani), Iosăşel (jud. Arad), Cremenea „Malu Dinu Buzea” (jud. Covasna).       

            În anul 1910, Iulius Teutsch descoperea la Cremenea „Malu Dinu Buzea” (Jud. Covasna) un atelier de cioplit silexul ce data din paleoliticul superior (12.000-10.000 î. Hr.). Această descoperire a avut un mare răsunet în literatura europeană de specialitate a vremii. Cercetările lui I. Teutsch au continuat pe Valea Chichirăului, unde au fost găsite unelte preistorice de piatră.

            Depresiunea Întorsura Buzăului a fost cercetată din punct de vedere arheologic ÅŸi în anii următori, de către mai multe echipe de arheologi din Å£ară: M. Roska (1924); C. S. Nicolăescu – PlopÅŸor (1957), Alexandru Păunescu (1960-1961) ÅŸi Marin Cârcimaru (1973), care au adus noi informaÅ£ii despre locuirile paleolitice din această zonă a României.

            Cele mai cunoscute descoperiri arheologice din paleolitic, din Jud. Covasna, sunt cele de la BrăduÅ£, unde este semnalată o descoperie atribuită musterianului (paleoliticul mijlociu), precum ÅŸi cele din zona Depresiunii Întorsura Buzăului: de la Cremenea- „Malu’ Dinu Buzea”, Ciumernic - “Gâlmă- În Roate”, ÅŸi Barcani - „Constanda-LădăuÅ£i”, atribuite paleoliticului superior.

            Cercetările interdisciplinare, precum ÅŸi cele arheologice, planificate pentru anul 2014 ÅŸi sprijinite de Primăria comunei Barcani, vor permite identificarea cu exactitate a limitelor arealului locuit ÅŸi vor aduce lumină în ceea ce priveÅŸte apariÅ£ia, evoluÅ£ia ÅŸi dispariÅ£ia comunităţilor umane din epoca de piatră, din Depresiunea Întorsura Buzăului.

 Arheolog dr. Dan Buzea (MNCR)

Arheolog dr. Marian Cosac (UVT)

Geomorfolog dr. George Murătoreanu (UVT)